Category Archives: De-ale COMUNICĂRII

Blogul, meseria mea


Am fost mai zgarcite în a publica materiale pe blog în ultima perioadă. Ocupate, ocupate cu proiecte, cu proiecte. Bloggingul este însă ocupaţia multora devenind aproape o meserie. Mai rămâne să fie inregistrată ca ocupaţie în nomenclatorul de meserii şi mai toţi vom îmbogaţii CV-ul.

Mediul online este în vizorul tuturor celor care vor să ajungă la publicul vizat. Un blog cu trafic ridicat constituie locul din care informaţia postată poate fi răspândită la un public numeros şi astfel promovată. Un blogger cunoscut care îşi postează ideile  şi care creează curente de opinie poate fi curtat de asociaţii şi/sau companii pentru a avea o poziţie favorabilă proiectelor acestora. Bloggerul nefăcând parte propriu-zis din respectivele asociaţii/companii, dar vorbind despre proiectele lor, dă putere şi credibilitate acestora.

Mediul online devine „realitatea”, un mediu de viaţă pentru mulţi, iar fenomenul blogging este în accepţiunea unora ”the next big thing” îndeosebi în industria de publicitate, marketing, PR şi comunicare.

Fiindcă ne apropiem de luna martie, lună monopolizată de femeie  :), wall-street.com a realizat un material despre femeile din online-ul românesc. Puteţi găsi răspunsuri la întrebările ce ţin de importanţa actuală a online-ului, la ce presupune meseria în acest mediu, note personale ale celor care au aceasta ocupaţie. Articolul se găseşte aici.

 Zile frumoase,

Mihaela

Anunțuri

Există timp?


Mi-am propus mai puţin o abordare filosofică, ma refer în post la ceea ce măsurăm cu ceasurile mai scumpe sau mai puţin scumpe pe care le purtăm sau le lovim pe noptieră când sună să ne trezească. (Ce grozav dacă ar exista o maşinărie care să ne trezească şi din inconştienţă; să sune şi să sune în urechi până ce găsim o soluţie să-l facem să nu mai scoată sunetele ţipătoare :))

Imi plac spusele marelui Leonardo Da Vinci: „Timpul este suficient pentru oricine îl foloseşte”. Frumos, aproape dureros de frumos. Am dat search pentru un curs de management al timpului. Am citit un suport de curs şi pornea de la setarea de obiective. Acuma cât de mult îţi doreşti să se împlinească obiectivele şi ce soluţii găseşti să le îndeplineşti, ce combustibil pui ca să te menţii pe şine ţine de motivaţie. Aşteptăm să pice din cer sau creem noi oportunităţile? Cât de mult ţine de noi?

Filosofia spune că suntem măsura lucrurilor. Lucrez la filosofia asta, e nevoie de muncă cu propria fiinţă pentru a trăi întocmai. E nevoie de cât timp pentru asta?

Fiecare zi are 24 ore pentru toţi. Şi totuşi.. „Timpul este suficient pentru oricine îl foloseşte”.

Să folosim zilele! Toate.

Mihaela

Avem ce spune?


Relaţiile s-au mutat pe internet. Erau viziunile de-acu mai bine de 10 ani ale oamenilor din diferite industrii, acum trăim viitorul profeţit.

O prietenă mi-a spus zilele trecute că îmi voi întâlni cu siguranţă bărbatul visurilor, mai degrabă cu calculatorul în faţă, decât într-o cafenea sau librărie. Super! mi-am zis, mă voi îndrăgosti de o imagine, nu că ar fi mare diferenţa dintre ce se petrece de obicei în mintea unei femei, cu privire la un bărbat. Imaginaţia să galopeze!

Înainte te străduiai să găseşti o idee grozavă de campanie şi mai apoi canalele prin care s-o comunici, astăzi faci brainstorming să găseşti idei grozave pe care să le foloseşti pentru reţelele sociale.

Clienţii astăzi ştiu sigur ce vor: campanii pe facebook.

Nu eşti la modă dacă nu ai conturi pe reţelele sociale, imposibil să nu bifezi măcar trei, patru dintre ele, unele persoane le găsesc scopul şi menirea după ce îşi activează contul. Rasuflăm uşuraţi că ne-am uploadat fotografiile, să ne recunoască foştii colegi de liceu, facultate, partenerii de afaceri. Următorul pas este să avem cât mai multe persoane conectate. Doar 30? Uite, câte are Veronica! Ne străduim să ridicăm numărul, căutăm contacte în agendă.

Ne întâlnim cu prieteni care ne spun că e necesar să mai posteze ceva pe twitter, nu au mai făcut asta de câteva zile, imposibil aşa ceva! Idei, idei, să căutăm idei despre lucruri pe care să le postăm, să fie cât mai multe, să ştie lumea că suntem. În spatele monitorului.

Chiar dorim să îi cunoaştem pe oamenii conectaţi contului nostru? Chiar avem ce spune? Dăm feed-back la ceea ce postează prietenii noştrii? Avem cu ce să îmbunătăţim vieţile celorlalţi, să-i fericim, să-i informăm? sau ne place doar să ne vedem post-iturile şi să ne bucurăm că spunem şi noi ceva?

Luminile sunt aşezate asupra noastră, asupra egoului nostru sau asupra articolelor care au un scop nobil în ele?

Plec spre centrul oraşului prin parc, sper să-l întâlnesc pe prinţ pe-acolo. Ştiţi, prinţul acela!

Mihaela